Eu și El...

eu...
-eu sint mai buna linga el;
-eu i-au totul aproape de inima;
-eu am grija de el;
-eu ii povestesc tot ce se intimpla cu mine si ce gindesc;
-eu invat sa pricep cite ceva in  fotbal;
-imi place orice pic de atentie din partea lui;
-eu ii doresc fericirea;

-imi place sa ma alint cu el;

-ma gindesc mereu la el;

-eu nu ma satur niciodata de el;

-eu ii cunosc toate calitatile lui;

-eu cunosc noi orizonturi linga el;

-eu i-au in consideratie parerea lui in luarea unei decizii;

-eu nu-l gelozez;

-eu am incredere in el;

-eu sint foarte emotiva;

-eu imi fac griji pentru el;

-eu stiu ce fete lui ii plac;

-eu nu-i ascult convorbirile la telefon;

-eu ma gindesc mereu la el cu toate ca-l sun des;

-eu ma stradui sa invat multe lucruri de la el ca rabdarea si intelepciunea;

-eu iubesc cind el ma retine pentru saruturi;

-eu sint fericita;

-eu il vreau mereu...alaturi.

el...

-el e atent cu toti si intotdeauna;

-el joaca bine fotbal;

-el imi iarta toate prostiile mele;

-el este punctual si stie sa astepte;

-el este atent si blind;

-el ma-ntelege ca nimeni orincind;

-el are simtul umorului;

-el stie sa inteleaga si sa ierte;

-el stie sa ajute in orice situatie

-el nu-mi interzice sa ma vad cu prietenii mei (barbati);

-el e tare si moral si fizic;

-el nu arunca cuvinte-n vint;

-el ma i-a de mina cind sintem impreuna;

-el imi face toate capriciile;

-el isi petrece cu mine tot timpul sau liber;

-el e afectuos si grijului;

-umarul lui e perfect pentru capul meu;

-el e specialist in tot ce face;

-el nu procedeaza urit si incorect;

-el ma cuprinde cind are nevoie de mine;

-el ma suna de multe ori pe zi;

-el indradevar mi-e scump;

-el ma schimba spre bine;

 El e Baiatul  Perfect...

Iubește-mi mâinile...

Poezie  de Elena Farago...

Iubeste-mi mainile si ochii

Si iarta-le dac-au fost clipe

In care n-au stiut sa-ti spuna

In care n-au putut sa-ti dea

Atat cat ar fi vrut,

Atat cat poate doru-ti cere

In dragostea,

In indoiala

In deznadejdea unei clipe...

Iubeste-mi mainile si ochii.

Si iarta-le nevruta vina

Ca prea tarziu venira-n cale-ti

Si prea curand se duc de tot....

Lui...

                                                                             Te-aș căuta...
                                                                             Dar nu știu unde
                                                                            Și mă trezesc așa...
                                                                            Ca din senin găsindu-te

                                                                            Te-aș vrea...
                                                                            Dar nu știu cum
                                                                            Ca p-un surâs,ca pe un fulg                  
                                                                            Ca p-un sfârșit de drum?

                                                                            Și te-aș iubi...
                                                                            De ce? nu mă-ntreba!
                                                                            Stiu că aș face-o orice-ar fi
                                                                            Cu toată ființa mea.

Avem timp...

Avem timp pentru toate.
  Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
  sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
  sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
  avem timp sa citim si sa scriem,
  sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
  avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
  avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
  sa invinovatim destinul si amanuntele,
  avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
  avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
  avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
  avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
  avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
  avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
 Nu e timp doar pentru putina tandrete.                                                                                           

Viața pe un peron...

   Viaţa însăşi e o stare de tranzit între naştere şi moarte... un peron unde te zbaţi să ocupi un loc într-un tren... eşti fericit că ai prins un loc la clasa I sau la fereastră... altul e necăjit că a rămas în picioare pe culoar... alţii nu reuşesc să se prindă nici de scări, rămân pe peron să aştepte următorul tren... Şi fiecare uită, poate, un singur lucru... că trenurile astea nu duc nicăieri... cel care a ocupat un loc la fereastră este, fără să ştie, egal cu cel care stă în picioare pe culoar şi cu cel care vine abia cu următorul tren... în cele din urmă se vor întâlni toţi undeva, într-un deşert, unde chiar sinele se transformă în nisip... în loc să se uite în jur, oamenii se îmbulzesc, se calcă în picioare, îşi dau ghionturi...

De povestit...

Vom fi primii oameni care se iubesc!

Iubitule, azi o să scriu un poem în care nimeni
n-o să mai moară şi noi vom fi fericiţi.
Mie-mi vei spune Eva, ţie-ţi voi spune Adam.

Copii noştri vor fi primii prunci născuţi. Pe frunze
şi coji de fructe vom inventa primele cuvinte ale lumii.
Iubirea noastră o să ţipe ca o virgină şi paharele vor plesni elegant
undeva în baie sau pe balustradă.

Azi, hai să fim doi depravaţi. Mi-am făcut bucle şi m-am dat
cu ruj pe buze. Aşa cum nu mă laşi să ies în stradă. Roşii.
Sunt mai mult decît Marlyn Monroe,
pentru că mă poţi vedea numai tu.
Să ne încolăcim ca doi şerpi albi sau altfel cum îţi place.
Hai să ghicim în cafea, să bem mult. Mult de tot! Să fumăm.
Iubitule, eu n-am făcut asta niciodată.
Am o carte încă fără pagini. O să scriem poeme,
o să facem baie în cadă cu ele şi o să ne pozăm apoi nud cu toate.
Dacă vei obosi, le scriem la loc. Un cuvînt eu şi altul tu.
S-ar putea să iasă de fiecare dată ceva nou.
În dragoste toate nu pot fi decît astfel. Nimic nu
se trece şi, vezi, totul e nou.

Iubitule, oamenii continuă să moară.
Cînd am început a scrie mi-am închis ochii
şi m-am făcut să cred că tristeţea mea e surdă.
Hai să ne aruncăm în mare!

Sunt seri ciudate...

Sunt seri ciudate
Când florile au suflet,

Când în aerul fremătator                                      
Pluteşte remuşcarea,
Când pe valul lin
Şi greu al unui suspin                                                            
Inima cea mai tainuită
Se stinge pe buze,
Sunt seri ciudate
Când florile au suflet
Şi serile acelea…
Păşesc gingaş.

EL...

Daca e cel mai scump, mai dulce si mai tandru, atunci alege-l pe El!

Daca iti daruie flori cind esti suparata, sa stii ca El este!

Daca  te face sa zimbesti si sa lacrimezi de fericire, fa-l  fericit si tu!

Daca iti sopteste de iubire, sopteste-i si tu Lui!

El este infinitul tau, fiindca El iti poate darui dragostea infinita!

   Nu ezita, alege-l pe El!!!

Gândește-te la mine...

   Gândește-te la mine când ești fericit, când ești supărat, când ești bucuros pentru orice reușită pe care ai avut-o, când ploua sau când este soare, când zâmbești și când plângi.

   Gândește-te la mine, la viața pe care mi-am anulat-o pentru a fi a ta, pentru a fi lânga tine, pentru a te servi, pentru a te susține, pentru a te iubi necondiționat, pentru a te mângâia, pentru a te săruta, pentru a te face fericit, fără a cere nimic în schimb, fără a pretinde nici o recompensă, fără a accepta nici o promisiune, fără a solicita nici un cadou, fără a aștepta ceva în contul dăruirii și supunerii mele totale.

   Gândește-te la mine, când viața nu va fi ușoară, când viața nu va fi foarte liniștită, când te vei simți împlinit, când vei fi realizat tot ceea ce ți-ai dorit, când nu vei mai avea nici o piedica, nici un obstacol, când te vei simți rege, stăpanul universului și buricul pământului.

   Gândește-te la mine și când te vei trezi dimineața și când te vei îndrepata seara spre pat.

   Gândește-te la mine în drum spre serviciu, în spatele volanului, cu cafeaua în mână, cu mâna pregătită pentru a accepta telefonul meu, când vei fi însetat și flămând, când vei aștepta o mână de ajutor, când vei simți nevoia unui prieten, când vei simți nevoia să te descarci, când vei vrea să vorbești cu cineva de încredere, când vei vrea să-ți pleci capul și să oftezi, când vei ajunge seara istovit și vei vrea o cina caldă, când vei simți ca ți se spulbera toate planurile, când vei avea nevoie de încurajări, de vorbe liniștitoare, de cuvinte calme și de sărutări fierbinți, când nu te va mai aștepta nimeni și cand nu-ți va mai răspunde nici un prieten sâmbătă seara la telefon. 

   Gândește-te la mine!!!

Am rupt acest trandafir...

Rostesc cuvinte
Ca să iau aer.
Adorm,
Ca să nu mai ştiu.

Tai pîine,
S-o bucur pe mama.
Ascult mierla,
Ca să nu mint.

Mă uit la tei,
Ca să nu uit.
Am rupt acest
trandafir. De ce?